Sejur pentru odihna, relaxare si schi !
Tarifele includ: cazare 1 noapte cu mic dejun, Internet wireless, parcare.
Copii:
- 0-2,99 ani gratuit in camera cu 2 adulti;
- 3-11,99 ani achita 70 lei/noapte in perioadele 15.10-27.12.2020, 16.02-20.05.2021 si 01.09-27.12.2021, 75 lei/zi in perioadele 28.12.2020-15.02.2021, 15.07-31.08.2021, in camera cu 2 adulti cu mic dejun inclus;
- pat suplimentar 95 lei/zi in perioadele 15.10-27.12.2020, 16.02-20.05.2021 si 01.09-27.12.2021, 105 lei/zi in perioadele 28.12.2020-15.02.2021, 15.07-31.08.2021.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Optional transport, transferuri.
Tara: Romania Judet - Regiune: Harghita Localitate - Statiune: Miercurea Ciuc Tip masa: Mic dejun Plecare: Oricand Durata: 1 noapteSejur pentru odihna, relaxare si schi !
Tarifele includ: cazare 1 noapte cu mic dejun, Internet wireless, parcare.
Copii:
- 0-2,99 ani gratuit in camera cu 2 adulti;
- 3-11,99 ani achita 70 lei/noapte in perioadele 15.10-27.12.2020, 16.02-20.05.2021 si 01.09-27.12.2021, 75 lei/zi in perioadele 28.12.2020-15.02.2021, 15.07-31.08.2021, in camera cu 2 adulti cu mic dejun inclus;
- pat suplimentar 95 lei/zi in perioadele 15.10-27.12.2020, 16.02-20.05.2021 si 01.09-27.12.2021, 105 lei/zi in perioadele 28.12.2020-15.02.2021, 15.07-31.08.2021.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Optional transport, transferuri.
Municipiul Miercurea Ciuc este reşedinţa judeţului Harghita. Este aşezat în partea estică a Transilvaniei, în zona centrală a depresiunii Ciucurilor, care este încadrat de lanţul vulcanic Harghita şi Munţii Ciucului. Vatra oraşului s-a dezvoltat la încrucişarea căilor de comunicaţii de direcţia nord-sud de pe valea Oltului, respectiv vest-est, care traversează pasurile carpatice Vlăhiţa şi Ghimeş. Coordonatele geografice ale oraşului sunt: 46°21’ latitudine nordică şi 25°48’ longitudine estică.
Oraşul este aşezat pe terasele Oltului şi parţial pe marginea conurilor de dejecţie a pârâului Şumuleu, la poalele muntelui Şumuleu Mare cu o înălţime de 1033 m. Altitudinea localităţii variază între 655 şi 730 m deasupra nivelului mării. Activitatea postvulcanică se manifestă şi azi sub forma apelor minerale carbogazoase şi mofete (emanaţii gazoase de bioxid de carbon şi hidrogen sulfurat). Principalele zăcăminte de ape minerale se găsesc la Şumuleu, la Băile Miercurea Ciuc şi la Băile Jigodin. Ultimele două sunt băi apreciate încă din epoca medievală, funcţionează şi în prezent, Băile Jigodin avînd şi o mofetă.
La 19 km de oraş, la o altitudine de 1350 m se află staţiunea balneo-climaterică Harghita Băi, aparţinînd din punct de vedere administrativ oraşului Miercurea Ciuc, staţiunea fiind renumită datorită apelor minerale şi mofetelor binefăcătoare. De asemenea este localitatea situată la cea mai mare altitudine din judeţ. Din cauza climei răcoroase Miercurea Ciuc este considerat unul din polii frigului din România. Fiind aşezată într-o depresiune intramontană închisă sunt frecvente inversiunile termice însoţite de ceaţă persistentă. În asemenea situaţii valorile termice din oraş sunt inferioare celor măsurate pe culmile muntoase din împrejurimi. Aşa se explică temperatura medie multianuală de numai 5,8°C.
Oraşul este înconjurat de păduri de molid. Aria speciilor foioase s-a redus treptat, practic nefiind prezente în mod semnificativ în depresiune. Muntele Şumuleu reprezintă o excepţie, fiind acoperit de păduri de fag şi păduri amestecate. În pădurile, poienile, fîneţele şi păşunile din împrejurimi apar o serie de specii de plante şi animale ocrotite. Fauna pădurilor din zonă este destul de bogată, un interes deosebit reprezentând vânatul mare. Din speciile ocrotite amintim ursul brun, râsul şi cocoşul de munte.
Miercurea Ciuc s-a format în vecinătatea localităţilor deja existente: Şumuleu (1333), Topliţa-Ciuc şi Jigodin (sec. 12–13.) pe locul unde se ţineau târgurile în zilele de miercuri, de unde vine şi denumirea oraşului.
Primul document autentic cunoscut care atestă existenţa oraşului este scrisoarea de privilegii eliberată de Regina Izabella, mama lui János Zsigmond, Principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scuteşte locuitorii oraşului de biruri în afara birurilor cuvenite Porţii otomane.
Construirea cetăţii Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Hidvégi Mikó Ferenc (1585-1635), consilier al principelui Bethlen Gábor, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714–1716 sub conducerea generalului imperial Steinwille, aşa cum atestă şi inscripţia în piatră aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.
La Şumuleu din anul 1630 a funcţionat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia monahului franciscan Johannes Kájoni. Primele comunităţi profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Rákóczi Zsigmond la 4 noiembrie 1649.
În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea la expediţia militară împotriva Poloniei condusă de Rákóczi György al II-lea fără acordul Porţii. Despre atacul împotriva oraşului ne informează vestitul călător şi istoriograf turc Evlia Cselebi, ca martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: "Păgânii ... au jefuit tot Ciucul".
În anii 1650, 1665, 1677 şi 1707 în Miercurea Ciuc s-au ţinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituţiilor acesteia. În şedinţa din 1707 s-a hotărât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (actualul judet Covasna) unui sol comun la principele Rákóczi Ferenc I., conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721 în oraş au existat 49 gospodării şi în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr ridicându-se la 450.
Teleki József, în jurnalul său de călătorie menţionează că în Miercurea- Ciuc în anul 1799 erau 83 de case.
Bem, generalul revoluţiei paşoptiste numeşte în fruntea trupelor din Secuime pe Gál Sándor, cu reşedinţa în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluţionară mai multe batalioane formate aici.
În anul 1849 vizitează oraşul şi poetul revoluţiei, Petőfi Sándor, care în scrisoarea trimisă soţiei sale, Julia, scrie: "Împrejurimile Miercurea Ciucului şi a Târgului Secuiesc sunt minunate".
Începând din mijlocul secolului al 19-lea au fost anexate oraşului: Martonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1920 Jigodin, în 1959 Şumuleu şi Topliţa-Ciuc.
În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reşedinţa judeţului Ciuc.
Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini. În anul 1888 se reconstruieşte spitalul, în 1898 se termină construcţia clădirii Primăriei, iar în 1911 clădirea actualului Liceul Márton Áron în care se mută şcoala medie înfiinţată în Şumuleu în 1630.
Miercurea Ciuc şi după cel de al II-lea război mondial a rămas centrul regiunii, în 1968 devenind reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei oraşului.
Dintre cele mai importante clădiri civile ale oraşului amintim cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (care a fost construită original ca sediu al comandamentului trupelor de grăniceri) şi spitalul de boli contagioase, amândouă construite pe la sfârşitul anilor 1700. Clădirea Primăriei a fost construită în 1888 şi aici a funcţionat sediul judeţului Ciuc. După revoluţia din 1848 s-a construit spitalul vechi aflat lângă cetatea Mikó.
Palatul Justiţiei a fost construit în 1905, iar Liceul Márton Áron s-a dat în folosinţă în 1911. Pe timpul celui de al doilea război mondial s-a construit Hotelul Harghita (astăzi aparţine Jandarmeriei) iar între cele două războaie mondiale clădirea Băncii Naţionale. Casa de Cultură Municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial Vákár Lajos în 1970, Spitalul Judeţean şi Policlinica în 1972, Galeria Nagy Imre în 1973, clădirea Consiliului Judeţean, Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul Harghita (azi Universitatea Sapientia) în 1986.
Cele mai importante construcţii din oraş sunt biserica catolică din strada Florilor construită în 1758 şi complexul din Şumuleu, compus din mănăstirea din secolul al XVII.-lea, şcoala şi biserica din secolul al XIX.-lea, Bisericile ortodoxă şi greco-catolică din centrul construite în secolul al XX.-lea.
Avansarea localităţii la rangul de sediu al Judeţului Ciuc (1876) a adus după sine stabilirea în oraş a unei pături de intelectuali, mai ales avocaţi. În anii 1870 s-a înfiinţat o şcoală superioară populară şi o şcoală superioară de agricultură. Din anul 1880 funcţionează în oraş şi un gimnaziu de fete.
Azi oraşul a devenit un centru de învăţământ important, fiind totodată şi un centru universitar. Cea mai importantă instituţie de învăţământ din oraş este Liceul Márton Áron, cu o tradiţie de peste 400 de ani, care s-a mutat în oraş în 1911 din Şumuleu o dată cu construirea clădirii actuale. Liceul de limba română poartă numele lui Octavian Goga. Totodată oraşul este şi un centru al artelor plastice maghiare din Transilvania, aproape 50 de artişti plastici cunoscut trăiesc în oraş.
Muzeul Secuiesc al Ciucului are colecţii etnografice, de carte veche, arheologice, de artă plastică şi de ştiinţele naturi foarte valoroase. Galeriile Nagy Imre reprezintă o valoare deosebită pe această paletă bogată.
Sursa: site-ul Primariei Miercurea Ciuc
Județul Harghita este amplasat în mijlocul Transilvaniei, în partea de est a României, are o suprafata de 6.639 km2, si in 2011 avea 310.867 de locuitori.
Județul se compune din 9 orașe, din care 4 municipii, 58 localități și 236 de sate. S-a înființat în anul 1968, numele nu-i este străvechi, însă face referire la Munții Harghita, cel de-al doilea cel mai înalt vârf aparține acestui lanț muntos (Harghita Mădăraș 1801 m); vârful Rățitiș (Munții Călimani, 2021 m) - cel mai înalt din județ îl depășește doar cu puțin.
Județul Harghita are o climă temperat-continentală, vânturile bat de la vest și tot aici se găsește polul frigului din România: localitățile Joseni și Miercurea-Ciuc rivalizează adesea în atingerea temperaturii de -40 de grade Celsius, șansele fiind schimbătoare. Zăpada, nu o dată, a zăbovit aici 120-150 de zile, motiv pentru care rezervele de apă sunt bogate, iar în imediata apropiere curg râurile Mureș și Olt, iar pe malurile Homorodului și al Târnavelor s-au format văi care fac din acest colț de țară unul foarte atractiv.
Începând cu munții de origine vulcanică, pe lângă frumusețea naturii ieșită din comun, cum ar fi lacul Sfânta Ana din Ciomatu Mare sau Tinovul Mohoș, sutele de izvoare de apă minerală - pe lângă valoare umană - reprezintă bogății care contribuie la păstrarea până în zilele noastre, a identității locale și a legendarei mândrii secuiești. Frumusețea aparte a Lacului Roșu și a împrejurimilor contribuie la atractiile turistice ale judetului.
Județul Harghita își primește cu drag vizitatorii, împărtășindu-le acestora din valorile culturale și naturale de care dispune; pot fi admirate și evaluate sutele de clădiri istorice, mai mult, acestea pot fi fotografiate, plăcute pot fi obținute amintiri în stațiunile balneare, impresii perene despre tradiții și obiceiuri, despre simplitatea preparatelor gastronomice, dar gustoase, dar și ospitalitatea secuiască.
Efortul de creare a valorilor ocupă tot mai mult teren în județul Harghita, pe lângă progresul tehnic, cel al științei, al provocărilor reprezentate de epoca modernă, totuși „atuurile” zonei rurale au rămas lemnul, materialele de construcții, lutul și sarea.
Muntii Harghita reprezinta cel mai important lanţ muntos din judeţ, formând coasta mediană a suprafeţei judeţului. Constituie extremitatea sudică a lanţului vulcanic neogen, din interiorul arcului Carpatic. Poalele vestice ale Harghitei vin în contact direct cu Depresiunea Transilvaniei, pe când în est este delimitat prin depresiunile intramontane ale Ciucului şi Gheorghenilor. Harghita este amplasat între cursul râurilor Olt (la est - E) şi Târnava Mare (la vest - V).
Limita sa nordică este formată de pasul Liban (1000 m), unde se leagă de fratele său geamăn, Munţii Gurghiului. În sud se intinde până la pasul Hatod (710 m jud.Covasna), care îl desparte de Munţii Baraoltului. Picioarele sale sud-vestice se intind până la Cheile Vârghişului, unde se învecinează cu partea nord-estică a Munţilor Perşani, iar în zona Izvorul Mureşului, atinge şi aria Munţilor Giurgeului.
Reţeaua hidrografică în est este tributară râurilor Olt şi Mureş. Afluenţii lor coboară din Harghita de cele mai multe-ori din câte un crater îmbătrânit, erodat, care au ferestruit de mult marginile acestora, drenând apele lacurilor vulcanice acumulate în interiorul lor. Ultimii martori ai acestora sunt aşa numite „mlaştini înalte"din craterul Fagul Mare (Tinovul Luci), Ostoroş (Lacul Dracului), Ciomad (Tinovul Mohoş) şi Puturosu (Buffogo).
Majoritatea obiectivelor turistice cunoscute în zona Munţilor Harghita, se datorează bogăţiei imense de ape minerale carbogazoase, folosite de mult pentru păstrarea sănătăţii populaţiei locale.
Izvoarele sale tămăduitoare au fost decoperite în anul 1842, în urma căruia a cunoscut trei faze de dezvoltare. Staţiunea abia născută, a fost complet distrusă în luptele marii revoluţii din 1848-49, purtată de poporul maghiar împotriva asupririi austriece. Dar un paradox neperevăzut, respectiv ordinul impăratului Franz Iosif, ajută la învierea sa în perioada 1852 – 1914. Construirea vilelor sale elegante în cartierul „Elveţia", a bazei de tratament balnear „Ştefania" (care a funcţionat până în 1975), a băii Rudi (astăzi ştrandul mezotermal Univers), captarea izvoarelor: Mikes, Apor, Rudi, Ileana, Sf. Ana şi Principal, construirea noului drum şi a Lacului Ciucaş sunt rezultatele muncii unei corporaţii de aristocraţi ai vremii, condusă de contele Mikes Benedek.
În perioada interbelică (1934) devine localitate independentă, desprinzându-se de localitatea mamă, Tuşnad Sat. Cunoaşte o dezvoltare amplă între anii 1960 – 1985, staţiunea fiind electrificată, drumul de acces fiind modernizat; apare noua policlinică şi câteva hoteluri mari ca: Tuşnad, Olt, Ciucaş, restaurante noi ca: Ana, Moara la Făgădău, etc. Cele două biserici frumoase ale staţiunii: biserica ortodoxă şi cea catolică au fost construite între anii 1939 – 1979, respectiv 1985 – 1990. După căderea regimului comunist, dezvoltarea localităţii Băile Tuşnad s-a oprit, dar renaşterea sa a început deja, apărând noi hoteluri şi pensiuni, de data aceasta toţi în proprietate privată. Lacul Ciucaş a fost reamanenajat, traseele turistice şi izvoarele au fost recondiţionate, iar lângă hotelul Fortuna a apărut prima pârtie de schi a staţiunii.
Miercurea Ciuc, (650 m) capitala judeţului la poalele vestice ale muntelui Şumuleu, oferă multe comori arhitecturale vizitatorului, dar poate să fie considerată totodată şi un oraş de agrement, datorită izvoarelor bogate de ape minerale carbogazoase (borvizuri) aflate pe teritoriul său. S-a ridicat la rang de oraş în anul 1558, dar abia în 1878 a devenit capitala vechiului Scaun al Ciucului.
Dintre punctele sale de vizită pentru turişti, enumerăm sumar cele mai importante, ca: Cetatea Mikó iniţial cu destinaţie militară, aztăzi Muzeul Judeţean (1714 – 1721, arh. Stephanus Steinville), Piaţa Cetăţii cu clădirile sale eclectic-clasice, construite la cumpăna între secolele XIX – XX (Primăria oraşului, Palatul Justiţiei); Liceul teoretic Márton Áron este cea mai frumoasă clădire a oraşului, construită în stilul secesiunii, prin anii: 1909 – 1911.
Alte puncte de atracţie pentru turişti din oraş sunt bisericile: cea catolică veche, construită în stil baroc (1758), alături cu biserica catolică Milenium (2003). Biserica ortodoxă şi cea greco-catolică au apărut în perioada interbelică. „Palatul gheţii" (patinoar) Vákár Lajos (1970), Casa de Cultură al Sindicatelor, clădirea Palatului Administrativ cu Parcul Central şi Piaţa Libertăţii sunt alte puncte demne de vizitat din centrul oraşului. În cartierul Jigodin se află Galeria de artă Nagy Imre, cu exponatele operelor de artă ale marelui pictor.
Cel mai vizitat este Complexul baroc de la Şumuleu, loc de pelerinaj catolic vestit. Acesta cuprinde: mănăstirea franciscană, datată din sec. XIV; mica bazilică a Sfintei Fecioare, construită în stil baroc- clasicist (1802 - 1825) cunoscută ca lăcaşul statuii miraculoase a Maicii Domnului, vechea şcoală franciscană a ţinutului Ciuc (1632), aztăzi azilul copiilor orfani; casa „calot" proiectat de arh. Kós Károly (1932), precum şi cele trei capele de pe muntele Şumuleu Mic: Sf. Anton, Salvator şi Passio construite în sec: XVI – XVII. În şeaua dintre vârfurile Şumuleu Mare şi Mic, se află altarul pelerinilor, scena hramului Rusaliilor.
Miercurea Ciuc este oraşul băilor de ape minerale mezotermale. Are trei ştranduri cu borviz ca: Ştrandul Hamerock, Baia Miercurea Ciuc (vechiul ştrand Hellvig) şi Băile Jigodin.
Acesta din urmă este dotat cu cu un bazin de apă rece, şi un bazin cu apă încălzită, acoperit. De asemena câteva separeuri stau la dipoziţia celor care perferă baia în vane. În clădirea băii calde mai funcţionează o mofetă şi o saună.
La poalele dealului Bogat, la 1km distanţă de la centrul comunei Racu, pe malul drept al Oltului se află Băile Racu, oază de welness cu dotaţie modernă, total reconstruit în 2008. Baia înfiinţată în 1937 dispune şi de un restaurant cu o pensiune. Comuna Dăneşti este nu numai centrul ceramicii populare din Ciuc, dar are şi un ştrand mezotermal, numit Baia Dugaş. Locul deosebit de pitoresc se află 1,5 km vest de localitate, fiind dotat cu o baie caldă cu 4 vane, un birt, o cabană, şi loc de campare.
Vechile băi cu ape minerale de la Mădăraş şi Cârţa (Madicea) nu sunt în stare de funcţionare.
Izvorul Mureşului este staţiune de interes naţional, la cumpăna între depresiunea Gheorghenilor şi Ciucului (875 m), la contactul Mţii-lor Harghita cu Mţ-ii Giurgeului. Are valori peisajistice de o frumuseţe rar întâlnită. Este un centru turistic climateric, având o atmosferă cu conţinut bogat în radon, benefic pentru bolile sistemului nervos şi insomnii. Este totodată şi un punct de escaladare pentru cele două lanţuri muntoase amintite, de unde pornesc mai multe trasee turistice marcate în ambele sensuri.
Pe creasta Harghitei se întâlnesc trei centre turistice împortante, după cum urmează:
Centrul turistic Harghita Mădăraş: Se află la o altitudine de 1624 m, marcat de cabana Harghita Mădăraş, la vest sub Vf. Mădăraşul Mare. In jurul său s-a format un cătun cu vile şi pensiuni cochete. Este accesibil numai cu maşini de teren dinspre localitatea Ivo, prin valea pârâului Filió; şi disnpre Vlăhiţa, prin valea Vârghişului, chiar şi cu autoturisme. A devenit centrul sporturilor de iarnă, având 8 pârtii de schi amenajate modern.
Băile Harghita, (1250 – 1400 m) Se află aproximativ la mijlocul crestei Harghitei, la est sub VF. Harghita Ciceu. Este o staţiune alpină, cunoscută de mai mult de 250 ani după apele sale minerale carbogazoase şi mofete curative. Aparţine reşedinţei de judeţ, fiind cartierul cel mai îndepărtat al oraşului. Sunt legate între ele de strada cea mai lungă a ţării, strada Harghitei, având 22 km lungime, prin DN 13/A şi un drum secundar asfaltat spre staţiune.
Fiind paradisul schiorilor, dispune de 5 pârtii de schi amenajete, iluminate şi noaptea. Staţiunea montană este în ascensiune după încetarea exploatării de caolină; fapt ce se manifestă nu numai prin apariţia multori pensiuni şi hoteluri, ci şi prin amenajarea unui bazin de apă minerală pentru cură, a mai multe izvoare minerale şi a mofetei. Vizitatorii de vară sunt aşteptaţi de parcul de distracţii Balu. Mijlocul localităţii, la cabana Uz Bence, este punctul de încrucişare a traseelor turistice marcate, ce traversează staţiunea.
Statiunea Băile Sântimbru este amplasata pe creasta Harghitei de Sud la o altitudine de 1250 m. Este cunoscută după renumitele sale mofete (99 % CO2) şi apele minerale curative, care însă nu sunt amenajate la nivelul sec. XXI. Staţiunea este subdezvoltată, fără nici un fel de infrastructură, dar cei care suferă de boli ale aparatului locomotor o caută cu încredere. Chiar şi drumul lui de acces din comuna Sâncrăieni, de 14 km lungime, este lipsit de asfalt. Prin anii 1970 – 80 a fost centrul exploatării de cinabru (mercur) în judeţ.
La poalele vestice ale Harghitei cele mai importante centre turistice şi balneare legate de apele minerale, sunt:
Băile Chirui (740 m), astăzi este un mic cătun liniştit, în valea pârârului cu acelaşi nume, fiind cunoscută de mai mult de două secole. Accesul se realizează de la fostul restaurant Kalibáskő printr-un drum forestier de derivaţie din DN 13/A. A fost şi este şi acum în posesia comunei Lueta, în sec. XIX prin arendă, a devenit staţiunea balneară preferată a saşilor din Mediaş, Codlea şi Rupea. In era comunistă vilele naţionalizate au fost folosite pentru cazarea copiilor sosiţi în tabere, în vacanţele şcolare. Astăzi funcţionează un singur izvor mineral la Chirui, minunatul său bazin de înot fiind lăsat paragină.
Ştrandul mezotermal Perla Vlăhiţei, (825 m) se află lângă şoseaua DN 13/A, la 2 km E de oraşul Vlăhiţa, în valea pârâului Vârghiş. Apa minerală, mezotermală a bazinului de inot are o temperatură de 23-26 grade Celsius. În jurul său s-a format o mică staţiune, cu prestări de serviciu variate. Funcţionează atât vara, cât şi iarna, bazinul fiind utilat cu acoperiş de structură uşoară, fiind foarte apreciat şi căutat de turişti.
Băile Selters, (740 m) sunt accesibile printr-un drum pietruit, care este racordat la DN 13A, în dreptul ştrandului Vlăhiţa. Se află în pitorerasca vale a Vârghişului, unde apar mai multe izvoare minerale carbogazose, uşor sărate, care în sec. XIX au fost înbuteliate. Cu toate că dotarea infrastructurală îi lipseşte, este un loc plăcut, liniştit, cu multe case de vacanţă. Vechea sa cabană, renovată este in administrarea parohiei catolice din Vlăhiţa. În aval cu 2 km de cabană, întâlnim Baia Nádasszék cu apă minerală sărată şi cu un bazin de cură încălzit artificial.
Băile Homorod, (720 m) lângă şoseaua DN 13A, este o veche staţiune balneoclimaterică cunoscută încă din sec. XVIII, după cele 12 izvoare ale sale de apă minerală, de calitate excepţională. Staţiunea este în plină fază de dezvoltare. În jurul principalului său izvor, Lobogó, au apărut noi pensiuni, cabane, chiar şi un camping, cu un centru de echitaţie. Pentru cei care preferă sporturile de iarnă, este amenajată şi o pârtie de schi.
Băile Ozunca, (600 m) la poalele vestice ale domului vulcanic Murgul Mare, este o staţiune balneoclimaterică de interes local, deosebit de pitorească, curată şi liniştită, dispune doar de câteva izvoare minerale, ştrandul său fiind închis.
Sursa: site-ul Consiliului Judetean Harghita
Pensiunea Tihna Muntelui*** este amplasata la poalelel Muntelui Harghita, la 15 km de Miercurea Ciuc pe DN 13 A.
Modernă şi de bun gust, excelând în eleganţa simplităţii şi în preţiozitatea detaliilor executate impecabil, încadrată de un peisaj care taie răsuflarea, pare desprinsă dintr-o carte cu poveşti.
Mireasma proaspătă de brad îmbie dimineţile, iar aerul rece şi proaspăt, cu miros de răşină, inundă întreaga fiinţă, oferind relaxare, linişte sufletească şi sănătate cu fiecare respiraţie. O simplă plimbare la pas dă vigoare organismului, iar pentru împătimiţii de schi şi de săniuş, pârtiile din împrejurimi oferă distracţie cu generozitate.
Pensiunea dispune de 10 camere însorite şi de 2 apartamente mari, asigurând cazarea confortabilă pentru 24-28 de persoane. Camerele sunt dotate cu mobilier modern, TV cablu, frigider cu minibar, baie proprie.
Două săli mari de restaurant stau la dispoziţia turiştilor, chiar şi grupurilor, pentru a savura, într-o atmosferă familiară, specialităţile bucătăriei secuieşti.
În cursul verii, turiştilor pensiunii li se oferă posibilitatea de a practica tenisul de câmp şi fotbalul pe terenuri special amenajate, precum şi oportunitatea de a lua parte la drumeţii montane organizate şi la excursii cu bicicleta.
Pensiunea oferă condiţii ideale şi pentru organizarea de teambuilding- uri, petreceri în familie sau cu prietenii, punând la dispoziţia grupurilor o sală de conferinţe cu acces la internet, restaurantul, barul şi sauna.
Pârtia de schi de la Piricske este o pârtie cu un grad ușor-mediu de dificultate și are o lungime de 300 de metri. Are o diferență de nivel de 54 de metri, o înclinație de 24% și este deservită de o instalație de transport pe cablu de tip teleski. Capacitatea teleschiului este de 30 de persoane și pârtia este dotată cu iluminare nocturnă.
La Pârtia Piricske poți ajunge cu autorismul personal. După ce ieși din Miercurea Ciuc pe DN 13 A, parcurgi 15 kilometri pe acest drum, iar apoi o să vezi indicatorul către Piricske – virezi la dreapta urmând drumul și după un 1,5 kilometri o sa ajungi la Pensiunea Tihna Muntelui. La 50 de metri de aceasta se află Pârtia Piricske sau Piricica.
Pârtia este dotată cu 36 de agățătoare.
Piricske – Miercurea Ciuc este o localitate în România, județul Harghita . Se situează în regiunea Transilvania, Ținutul Secuiesc, Udvarhelyszék, Sóvidék, Bazinul Ciuc.
Piricica se află mai exact la 15 km de Miercurea Ciuc, este o localitate cu cabane răzlețe, aflată la poalele Munților Harghita.
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
