HOME > CAZARE > ROMANIA

Nu am gasit HOTEL cu codul de hotel introdus de dvs: CDHW_hotel

Cazare 2020 Deva Hotel Wien****

Cazare 2020 Deva Hotel Wien****

Va invitam sa descoperiti Cetatea Devei !

 

Tarifele includ: cazare 1 noapte cu mic dejun, Internet wireless, parcare.

 

Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.

 

Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30% din valoarea pachetului de servicii dupa confirmarea rezervarii, iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejuurlui.

 

Optional transport, transferuri.

de la 28 EUR / persoana / noapte
Ai nevoie de AJUTOR?

 021 330 05 06  /  021 794 58 58  /  0787 229 909

Tara: Tara: Romania
Tara Judet - Regiune: Hunedoara
Localitate - Statiune Localitate - Statiune: Deva
Tip masa Tip masa: Mic dejun
TARIFE
PERIOADA
MASA
CAMERA
TARIF TOTAL
01.08-31.12.2020
Mic dejun
1 persoana
46 euro
Rezerva
01.08-31.12.2020
Mic dejun
2 persoane
56 euro
Rezerva

Cazare 2020 Deva Hotel Wien****

Va invitam sa descoperiti Cetatea Devei !

 

Tarifele includ: cazare 1 noapte cu mic dejun, Internet wireless, parcare.

 

Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.

 

Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30% din valoarea pachetului de servicii dupa confirmarea rezervarii, iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejuurlui.

 

Optional transport, transferuri.


Aflati mai multe despre atractiile turistice din localitatea - statiunea Deva

Down

Municipiul Deva, reședință a județului Hunedoara, este situată pe malul stâng al Mureșului, la 187 m altitudine, la poalele munților Apuseni și Poiana Ruscă.

Deși prima atestare a Devei datează din 1269, numeroase vestigii, în mare parte conservate la Muzeul Județean Hunedoara, demonstrează că localitatea datează din neolitic, din epoca pietrei șlefuite (5500-2500 i.e.n.). Numele Deva se consideră că provine din cuvantul dac „dava” însemnând fortăreață sau cetate.

Cele mai vechi urme de locuire în perimetrul orașului Deva au fost descoperite în zona Dealului Cetății, ele aparținând culturii neolitice Turdaș – Vicina (5500 – 3500 i.Hr.). Este vorba de unelte de piatră și vase de lut ars incizate, care aparțin culturii Coțofeni.

În secolul I i.Hr., în zona Dealului Cetății exista o așezare dacică fortificată, fapt dovedit de descoperirea în zidurile cetății feudale a unor fragmente de edificiu anterior, de tipul „murus dacicus” (ziduri de piatră intărite cu trunchiuri de lemn în sistemul unor crestături speciale).

Cucerirea Daciei de către romani în secolul II d. Hr. marchează o nouă etapă de evoluție în istoria zonei. Alături de un punct militar de observație amenajat pe Dealul Cetății, romanii au construit în zonă edificii semifortificate denumite „vila rustica”.

Din secolul XI dinspre Câmpia Panonică începe pătrunderea treptată în lungul Văii Mureșului, a populației maghiare. Regiunea intră din secolul XIII sub influența Coroanei maghiare, în 1276 fiind organizat comitatul Hunedoara din care făcea parte și Deva.

In anul 1242 localitatea Deva a fost incendiată de către tătari, care au patruns în lungul Mureșului dinspre est.

La mijlocul secolului XIII se pun bazele cetății feudale, care este amintită pentru prima data în anul 1269 sub numele de „Castrum Deva” cu ocazia redactării unui act de danie comitetului Chyl din Calnic, de către ducele Transilvaniei Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei. Tot în această perioadă s-a construit o casă nobilară ca reședință pentru voievozii sau stapânii cetății și de administrație a domeniului Cetății Deva. Cetatea Devei avea la 1371 în jurisdicție patru districte românești care erau conduse de cneji și nobili.

La inceputul secolului XIV Deva era un târg redus ca suprafață în care locuiau nobilimea, comandanții militari, preoții catolici și câțiva meșteșugari. Târgul cuprindea o piață de alimente, un târg de animale, iar la poalele cetății o stație de poștalioane și un mare birt.

In anul 1453, Iancu de Hunedoara primește o danie, din partea regelui Ladislau I, Cetatea Devei, fapt care va conduce la o dezvoltare deosebită a localității. Viața grea a țăranilor din satele zonei a continuat însă, în 1514 și 1524 izbucnind răscoale. După înfrângerea armatelor ungare la Mohacs în 1526, de către turci, în absența unui rege pe tronul Ungariei, Cetatea Devei a fost disputată între nobilii Ferdinand de Habsburg și Ioan de Zapolya.

Anul 1550 marchează o primă descriere a târgului Deva, dupa o luptă dată de Ioan Torok, castelan de Hunedoara, împotriva turcilor, menționându-se existența unor bariere care constituiau un sistem de apărare.

În secolul XVI, năvălirea repetată în zonă a turcilor provoacă o decădere a localității, Deva fiind devastată în timpul atacurilor din 1550, 1552 și 1557. Năvălirea turcilor din 1557 a condus la cucerirea Devei, pe care conducătorul turcilor, Soliman cel Mare a dăruit-o reginei Isabella a Ungariei, care recunoscuse în 1541 suveranitatea Porții.

Cetatea Devei a fost utilizată frecvent și ca închisoare, aici fiind întemnițați pretendenți la tronul Transilvaniei, nobili căzuti în dizgrație și iobagi. La mijlocul secolului XVI pe drumul Poștei s-a construit în piața Devei un han numit „Hanul cel Mare”.

In 1581 orașul, sub stăpânirea lui Francisc Gesthy își pierde privilegiile câștigate anterior, populația fiind înrobită. Dieta Transilvaniei, reunită in 1607, a hotărât ca Cetatea Devei să nu mai fie cadata ca proprietate particulară ci să rămână în stăpânirea principilor transilvăneni.

Un document emis in 1618 reliefează stema orașului care avea în partea de jos un braț ținând în mână un crin, iar în partea de sus o stea cu cinci colțuri și o semilună. În anul 1630, domeniul Deva a trecut în proprietatea lui Ștefan Bethlen și a soției sale Maria Szechy. În anul 1687, Cetatea Devei este ocupată de trupele austriece, conduse de generalul Caraffa Antonio care reinstaurează regimul habsburgic. Domeniul și Cetatea Devei au fost donate în 1731 de Imparatul Carol al VI-lea, ducelui Iuliu Visconti. Acesta le-a vândut apoi, în 1743, contelui Haller cu suma de 60.000 de galbeni.

În secolul XVIII Deva a fost bântuită de mai multe epidemii, fiind cunoscute ciuma din 1711 – 1719, apoi cea din 1738 – 1740, când au murit 30 de persoane și ciuma din 1770 – 1771. Pe lângă aceste molime, un puternic incendiu a distrus in 1756 o mare parte a orașului, iar in 1780 năvala lăcustelor a nimicit recolta.

În timpul revoluției din 1848 – 1849 în perimetrul Devei au avut loc confruntări între armatele revoluționarilor și cele imperiale. După retragerea armatei imperiale condusă de Puchner în lupta de la Simeria, la 9 februarie 1849, revoluționarii conduși de generalul Bem au asediat Cetatea Devei în care staționa o garda austriacă. Victoriile anterioare obținute i-au determinat pe austrieci să mineze zidurile cetății.

Dupa două luni de asediu, garnizoana cetății a capitulat. La 13 august 1849 însă, în urma exploziei depozitului de muniție, zidurile Cetății Devei au fost aruncate în aer, transformând vechea cetate într-o ruină.

La câteva zile după distrugerea cetății, trupele revoluționare din Deva au fost înfrânte, aceeași soartă având-o întreaga revoluție din Transilvania.

Până în 1848 la conducerea târgului stăteau căpitanul orașului, locotenentul și jurații. În timpul revoluției din 1848 Deva a fost proclamată oraș cu consiliu ales, având autonomie în conducere. Regimul absolutist din perioada 1848 – 1860 a introdus însă primari numiți, localitatea fiind pusă sub puterea prefecturii. Această formă a rămas neschimbată și sub regimul liberal din anii 1860 – 1866. Din 1886 Deva redevine oraș cu consiliu ales.

Anul 1854 a marcat introducerea telegrafului în oraș și primul spital civil, iar 1868 intrarea în gară a primului tren.

In anul 1866 a fost construită o nouă primărie pe un loc achizitionat de la Domeniul Fiscal, în schimbul caselor care formau temnița din cartierul Greci. Dupa 15 ani, în 1901, clădirea Primăriei a fost demolată, înălțându-se pe același loc sediul actual. Sfârsitul secolului XIX și începutul secolului XX au marcat pe fondul dezvoltării capitalismului în zonă, o nouă etapă de prosperitate, Deva reprezentând reședința pentru mulți capitalisti care au investit fonduri în zonele Hunedoara, Călan și Munții Apuseni.

In 1895 ajunge la Deva prima bicicletă, în 1894 prima linie telefonică, în 1901 primul automobil, în 1905 curentul electric și cinematograful, în 1908 primul telefon public.

Sursa: Site-ul Primariei Deva

Aflati mai multe despre atractiile turistice din judetul - regiunea Hunedoara

Hunedoara
 Judetul Hunedoara este situat în partea central-vestică a României şi este intersectat de paralela 46 grade latitudine sudică şi meridianul 23 grade longitudine estică.

 

Se învecinează cu judeţele: Arad, Alba, Vâlcea, Gorj, Caraş-Severin si Timiş.

 

Clima:  temperat continentală, umedă şi răcoroasă, influenţată de altitudinile ridicate. Temperaturile medii anuale variază între -2°C la munte  şi 10°C în Lunca Mureşului, iar media precipitaţiilor se încadrează în intervalul 540-600 mm/mp.

 

Relieful judeţului Hunedoara este predominant muntos (68% din suprafaţa judeţului), fiind reprezentat prin unităţi ale Carpaţilor Meridionali, care depăşesc frecvent 2.000 m altitudine (Munţii Şureanu cu vârful Şureanu – 2.059 m, Parâng cu vârful Parângul Mare – 2.519 m, punctul cel mai înalt al judeţului, Retezat cu vârful Peleaga – 2.509 m, Vîlcan, Godeanu,  Ţarcu) şi ale Carpaţilor Occidentali (Munţii Poiana Ruscăi,  Munţii Metaliferi, Munţii Bihor, ale căror înălţimi depăşesc rareori  1.400 m – vârful Găina în Munţii Bihor care atinge 1.486 m altitudine).

 

Depresiunile intramontane (Depresiunea Petroşani, Depresiunea Haţegului, Depresiunea Strei - Cerna (a Hunedoarei sau a Streiului Superior), Culoarul Orăştiei, Defileul Mureşului între Deva şi Zam, Depresiunea Brad) formează treapta de relief cea mai joasă din judeţ.

 

Reţeaua hidrografică: Teritoriul judeţului este străbătut de următoarele râuri: Mureşul cu afluenţii săi Streiul şi Cerna, în partea de sud a judeţului – Jiul, rezultat al unirii Jiului de Est cu Jiul de Vest şi Crişul Alb care străbate partea nordică a judeţului.

 

Comunicaţii/transport: Judeţul Hunedoara este străbătut de Culoarul 4 pan-european (drumul european E68 – DN7 şi calea ferată) care face legătura între vestul României şi Bucureşti. La Simeria (lângă Deva-reşedinţa judeţului) există cel mai important nod de cale ferată din zonă.

 

Reţeaua de drumuri însumează un total de 1.798 km: drumuri naţionale 383 km, drumuri judeţene 1.415 km (cea mai lungă reţea de drumuri judeţene din România).

 

Cele mai apropiate aeroporturi internaţionale sunt Timişoara (150 km) şi Sibiu (120 km).

 

Castelul Corvinilor este considerat unul dintre cele mai frumoase și bine păstrate castele din Europa, un „martor” încă în viață al arhitecturii gotice. Între zidurile sale se păstrează amintirea lui Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și a strălucitorului său fiu, regele Matia Corvin al Ungariei.

 

Arhitectura impunătoare a castelului, Sala Dietei, Sala Cavalerilor, logiile, galeriile cu arcuri, celebra fântână, turnurile și bastioanele ce se ridică semețe sunt, fiecare în parte, puncte de interes pentru vizitatorii de toate vârstele care s-au hotărât să treacă maiestuosul pod spre intrarea castelului.

  Castelul oferă o ambianță propice organizării de concerte de muzică renascentistă, clasică, preclasică și de operă, grație acusticii excepționale a încăperilor care îți induc o caldă și prietenoasă senzație de viață medievală. Castelul Corvinilor domină prin maiestuozitate și prestanță peisajul citadin al Hunedoarei și imprimă acestui oraș o personalitate unică, tot mai apreciată de vizitatorii români și străini.

 

Cetatea Devei, considerată una dintre cele mai importante fortificaţii medievale din Transilvania, a avut o istorie zbuciumată, palpitantă: a fost stăpânită de voievozi, de principi, de conți şi de ducese, a fost dată în dar, vândută și, în final, distrusă în mare parte de o explozie provocată de către un neatent soldat austriac.

 

Fortăreața este așezată pe un con vulcanic cu o înălțime de peste 180 de metri. Primul document scris, care atestă existența unei cetăți, datează din anul 1269, dar urmele de locuire sunt mult mai vechi, chiar din neolitic și de pe vremea dacilor, după cum o dovedesc blocurile de piatră cu tăieturi caracteristice în formă de coadă de rândunică, încastrate în ziduri. Cetatea a fost martorul multor momente frământate din istoria Transilvaniei: pe aici au trecut trupe otomane, trupele principelui Rakoczi, răsculații conduși de Horea, Cloșca și Crișan, trupele care s-au înfruntat la 1848 și, cu siguranță, lista este mai lungă.

 

Astăzi, cetatea a fost reabilitată și pusă în valoare, astfel că afluxul de turiști este din ce în ce mai mare. Odată ajunși în vârful cetății, efortul turiștilor va fi generos răsplătit prin panorama impresionantă care se deschide spre toată Valea Mureșului, dinspre Ilia până departe spre Orăștie, având în fundal colinele înalte ale Munților Apuseni. Cetatea dispune de o telecabină, care este și ea în sine un obiectiv, fiind primul ascensor pe plan înclinat din România, iar lungimea traseului este de 278 m.

 

Cetățile dacice din Munții Orăștiei au fost incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO. Unul dintre argumentele acestei includeri a fost că ele reprezintă o capodoperă a geniului uman creator. În cadrul acestui sistem fortificat, Sarmizegetusa Regia este, fără îndoială, punctul culminant.

 

Capitala Regatului Dac, acum un loc intens vizitat, se întinde pe o suprafață de aproximativ 4,5 km pătrați și este formată din trei părți principale: fortificația, zona sacră și așezarea civilă. Pornind de la platoul superior al cetății (cota 1100 m), dacii au amenajat peste 260 de terase, ele fiind susținute de ziduri masive din blocuri de calcar fasonate, folosind tehnologia murus dacicus.

 

Fortificația vizibilă astăzi a fost, probabil, ridicată de către romani, care au refăcut și extins cetatea dacică, cea originală fiind distrusă în totalitate. Un drum pavat cu dale de calcar ducea în zona sacră, străbătută de un canal din aceeași rocă, unde au funcționat în Antichitate șapte temple și un altar circular din andezit. De remarcat că toate sunt grupate pe trei terase antropogene susținute de ziduri masive.

 

În prezent, din templele de acum 2.000 de ani sunt vizibile pe teren plintele circulare pe care se sprijineau coloanele din lemn sau piatră și pilaștrii din calcar sau andezit, care aveau rolul de a marca perimetrul.

 

Vizitatorii sitului pot alege unul dintre cele două trasee de vizitare, amenajate recent de administrația locului, care străbat o pădure bătrână de fag, ce dă zonei un farmec aparte. Pe tot parcursul traseelor te poți informa despre capitala Daciei, citind panourile montate sau ascultând explicațiile audioghidurilor disponibile. Liniștea și magia acestui loc te transpun într-o atmosferă mirifică, unică în felul ei, iar energia pozitivă te face să uiți cu totul de stresul și agitația cotidiană.

 

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, oraşul fondat de împăratul Traian dispunea şi de un territorium, o zonă cuprinsă între Munții Apuseni și Dunăre. Această uriaşă întindere de pământ semnifica faptul că metropola şi oamenii săi de afaceri deţineau şi controlau comerţul de la Dunăre, agricultura din fertila vale a Mureşului şi profiturile minelor de aur din Munţii Apuseni.

 

Localitatea Sarmizegetusa de astăzi este aşezată în partea de vest a Depresiunii Haţegului, la aproximativ 10 km de trecătoarea Porţilor de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae, celebrul loc al înfruntărilor dintre daci și romani) şi la 17 km de oraşul Haţeg. Este învecinată cu Munţii Ţarcului la sud și cu Munţii Poiana Ruscă la nord. Accesul în sit se face direct din șoseaua ce străbate Depresiunea Hațegului înspre Caransebeș, imediat după intrarea în comuna Sarmizegetusa.

 

Cetatea Mălăiești a fost ridicată de cnejii din Sălașu de Sus la sfârșitul secolului al XIV-lea. A fost o fortificație de apărare împotriva familiilor rivale din zonă și putea ține piept unor atacuri mai ușoare. A fost construită de către familia Sărăcin, nobili care stăpâneau domeniile din zona Sălașului de Sus. La început a fost ridicată ca un turn-locuință pe patru niveluri, apoi i s-au adăugat, undeva în secolul al XV-lea, și ziduri de apărare în formă eliptică.

 

O nouă modificare este datată în a doua parte a secolului al XVI-lea, când a fost inițiată ridicarea a patru bastioane în formă poligonală neregulată, precum și supraînălțarea turnului și a zidurilor ovale. Ulterior, a rezultat un adevărat palat, în zidurile acestuia fiind utilizate și elemente arhitectonice din perioada romană. De-a lungul timpului, acestea s-au distrus, astfel că a rămas în picioare până astăzi doar turnul-donjon.

 

Cetatea apare în documentele vremii doar în anul 1613 când, în urma decesului ultimului moștenitor pe linie masculină al familiei Sărăcin, este donată altor nobili de către principele Gabriel Bethlen.

 

La cetate se poate ajunge virând dreapta din DN 66 în localitatea Ohaba de sub Piatră, către Retezat. După ce străbatem localitățile Sălașu de Jos și apoi Sălașu de Sus, ajungem în satul ce poartă numele cetății. Panotajul către cetate ne face să virăm la stânga, pe o străduță, printre casele zvelte, de munte, iar după aproape un kilometru și jumătate ajungem în parcarea amenajată lângă turnul cetate. Amplasamentul colinar al cetății face dintre aceasta să pară un protector al întregii comunități. Telescopul instalat recent în turnul cetății transformă vechea așezare într-un veritabil observator astronomic.

 

Thermae „Germisara” sau băile termale romane din Stațiunea Geoagiu-Băi se păstrează aproape în aceeași formă ca și în Antichitate, fiind construite într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m, chiar în centrul stațiunii. Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea primelor bazine moderne, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieții intense din acele timpuri, iar printre multele artefacte (șapte plăcuțe votive din aur) și obiecte de uz cotidian din acea epocă s-au mai găsit și dovezi care atestau prezența unui templu dedicat Nymphaelor, precum și depuneri de altare, statui, monede și obiecte din metal prețios.

 

Antica „Germisara” este cunoscută, mai ales, datorită apelor termale utilizate, probabil, încă din epoca dacică. Băile romane sunt identificate în punctul „Dâmbul romanilor”. Din întregul complex termal antic, astăzi mai pot fi văzute bazinele cu banchete pe toate laturile, rețeaua de canale săpate în stâncă prin care se dirija apa, precum și urme ale lăcașelor de cult închinate divinităților care patronau aceste ape curative.

 

Acest sit se poate vizita la orice oră din zi, fiind deschis publicului în permanență. Cu acces din fața intrării în ștrandul mare, străbătând o alee asfaltată de circa 120 m, pe partea stângă, întâlnim poarta de intrare în sit. Bazinele săpate direct în stâncă, pe firul vechiului izvor termal, se pot vizita și pe deasupra și pe interior, printr-un tunel de acces construit la baza colinei calcaroase.

Aflati mai multe despre atractiile turistice din tara Romania

Romania
 Descriere despre "Tara "
Romania ....