HOME > CAZARE > ROMANIA

Cazare 2022 Orastie Hotel Dacor***

Cazare 2022 Orastie Hotel Dacor***


Sejur pentru odihna, relaxare si drumetii !

 

Tarifele includ: cazare 1 noapte, Internet wireless, parcare.

ST = camera Standard
SP = camera Superior
AP = Apartament.

Optional micul dejun in sistem a la carte.


Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.

Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.

Optional transport, transferuri.

de la 75 RON / persoana / noapte
Ai nevoie de AJUTOR?

 021 330 05 06  /  021 794 58 58  /  0787 229 909

Tara: Tara: Romania
Tara Judet - Regiune: Hunedoara
Localitate - Statiune Localitate - Statiune: Orastie
Tip masa Tip masa: Fara masa
TARIFE
PERIOADA
MASA
CAMERA
TARIF TOTAL
03.01-31.12.2022
-
1 persoana
ST: 130 lei
Rezerva
03.01-31.12.2022
-
2 persoane
ST: 150 lei
Rezerva
03.01-31.12.2022
-
3 persoane
ST: 180 lei
Rezerva
03.01-31.12.2022
-
1 persoana
SP: 170 lei
Rezerva
03.01-31.12.2022
-
2 persoane
SP: 190 lei
Rezerva
03.01-31.12.2022
-
3 persoane
AP: 170 lei
Rezerva
03.01-31.12.2022
-
4 persoane
AP: 240 lei
Rezerva

Cazare 2022 Orastie Hotel Dacor***


Sejur pentru odihna, relaxare si drumetii !

 

Tarifele includ: cazare 1 noapte, Internet wireless, parcare.

ST = camera Standard
SP = camera Superior
AP = Apartament.

Optional micul dejun in sistem a la carte.


Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.

Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.

Optional transport, transferuri.


Aflati mai multe despre atractiile turistice din localitatea - statiunea Orastie

Down

Municipiul Orăştie este situat în partea dinspre est a judeţului Hunedoara, la 27 km distanţă de reşedinţa de judeţ, Deva. Suprafaţa municipiului este de 3862 ha din care terenul intravilan este de 995 ha. Coordonatele geografice: 45°47'30" latitudine nordică şi 23°11'30" longitudine estică, pe drumul naţional ce leagă Deva de Sebeş şi Alba Iulia.

Căi de comunicaţie rutieră: DN 7 Bucureşti - Râmnicu-Vâlcea - Sibiu - Sebeş - Orăştie - Deva - Arad - Nădlac; DJ 705 Orăştie – Costeşti, DC 40 Orăştie – Pricaz, DC 42 Orăştie - Gelmar - Geoagiu.

Municipiul Orăştie a a fost atestat documentar in urma cu aproape 800 de ani, dar trecutul istoric îndelungat se pierde în negura vremurilor, confirmat de numeroasele urme ale civilizaţiei materiale şi spirituale descoperite pe teritoriul oraşului. Cele mai recente cercetări arheologice au scos la iveala numeroase dovezi materiale aparţinând culturii neolitice "Turdaş", dar şi epocilor ulterioare. Descoperiri întâmplătoare au confirmat dezvoltarea unei civilizaţii romane înfloritoare. În perioada secolelor III-X, comunităţile daco-romană şi apoi română au fost obligate să adopte un nou mod de existenţă, retrăgându-se în zone mai puţin accesibile, din faţa valurilor de popoare migratoare.

O seamă de istoriografi, între care Istvánfi şi Túroczi, au afirmat în lucrările lor că cel dintâi grup de colonişti ar fi sosit în Transilvania încă din vremea regelui Ştefan I, pentru ca ulterior să li se adauge, până în timpul domniei lui Geza al II-lea, noi valuri succesive. Unii plecaseră din Flandra şi, din câte se pare, au primit terenuri în folosinţă, prin danie regală, în părţile Orăştiei, Ighiului şi Cricăului.

Cea mai timpurie referinţă despre plecarea unui colonist din Occident datează din anul 1103, când un anume Anselm de Braz plecase cu familia sa undeva în "Ungaria". Istoriografii saşilor din Transilvania acreditează ideea că acest Anselm de Braz s-ar fi aşezat, în cele din urmă, în părţile Orăştiei, de unde a dat şi numele german al Orăştiei – Broos.

Istoriografia privind cronologia aşezării saşilor în Transilvania acordă o mare atenţie diplomei privilegiale, emisă, la 1224, de regele Andrei al II-lea – aşa-zisa Diplomă andreană (Andreanum). Prin aceasta, se acordau saşilor locuitori pe fâşia dintre Orăştie şi Baraolt o serie de privilegii, între care şi folosinţa "pădurii românilor şi pecenegilor". Din câte se pare, comunităţile de "flandrensi" se aşezaseră aici în locul secuilor, pe acest "terra Syculorum terrae Sebus". Având la îndemână mărturia acestui document, unii dintre istorici s-au grăbit să decreteze anul 1224 drept prima atestare documentară a saşilor în părţile Orăştiei.

Anul 1224 nu coincide şi cu începuturile evoluţiei Orăştiei, toponimul Waras, dovedind faptul că la acea dată aşezarea se afla în plin proces de dezvoltare economică şi de cristalizare a unor structuri administrative stabile. Oraşul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare, dar din cauza luptelor s-a renunţat. În secolul al XV-lea Orăştia a fost arsă, dărâmată şi jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimile cercetări arheologice din interiorul cetăţii atestă existenţa unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI, distruse de tătari la 1241. În registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orăştia este înregistrată cu 334 de fumuri (gospodării), fiind puţin mai mare decât satul vecin Romos, care avea 255 gospodării. Încă din anul 1334, Orăştia are statutul de oras (civitas Woras nominata).

Bucurându-se de o serie de privilegii recunoscute de către regalitatea maghiară prin Diploma Andreiană, Orăştia se va reface rapid după distrugerea tătară din 1241. Conducerea oraşului era asigurată de un sfat ce se va numi mai târziu magistratură, care avea în fruntea sa un jude regal, amintit pentru prima dată în anul 1367, în persoana unui oarecare Cristian.

In secolele XIV-XV, Orăştia oscilează între statutul de oraş şi cel de târg. Ea s-a dezvoltat ca centru politico-administrativ scăunal, dar din pricina numeroaselor năvăliri turceşti, a războaielor interne, molimelor, va decade în starea de târg, cum este consemnată la sfârşitul secolului al XV-lea. Se înregistrează acum abia 159 gospodării faţă de 334 câte erau în anul 1334. În aceiaşi perioadă în funcţia de juzi regali ai Orăştiei vor fi numiţi mai mulţi membri ai familiei Olah, între care îi amintim pe Ladislau, Matei, Ştefan şi apoi Matei, fiul lui Ştefan.

În epoca de început a Principatului, aşezarea de pe Mureş trebuie să facă faţă încartiruirilor de trupe imperiale şi apoi luptelor confesionale dintre locuitorii orasului. Trebuie amintit faptul că circa 100 de archebuzieri din oraşul Orăştie participă în anul 1595 în oastea lui Sigismund Bathori, care a venit în sprijinul lui Mihai Viteazul imediat după bătălia de la Călugăreni. După dispariţia lui Mihai Viteazul se abat asupra oraşului noi nenorociri. În toamna anului 1602 generalul Basta încartiruia în oraş 400 de soldaţi austrieci care se dedau la numeroase jafuri şi omoruri.

Instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania va însemna obligaţii în plus pentru oraşul de pe Mureş, privind încartiruirile, aprovizionarea cu alimente şi furaje, contribuţii în bani, asigurarea de atelaje pentru transport etc. În secolul al XVIII-lea, datorită foametei, ruinei economice, a perpetuei mişcări demografice, un alt flagel, ciuma, va lovi populaţia oraşului. În anul 1717-1718 molima va face ravagii în rândul locuitorilor din oraş şi satele înconjurătoare. Ciuma reizbucneşte în anul 1738, înregistrându-se 156 de morţi şi 67 contaminaţi.

Orăştia s-a remarcat de-a lungul secolelor prin statutul său de centru cultural. Încă din anul 1582 se tipărea aici "Palia", prima traducere românească a celor 5 cărţi de la început ale Vechiului Testament. În acelaşi timp s-au dezvoltat instituţii de învăţământ care atrag elevi şi profesori din Transilvania şi Banat. La sfârşitul secolului al XVI-lea şi în cel următor va funcţiona aici o şcoală reformată al cărei rector va fi, între anii 1667-1669, Mihail Halici, fiul unui nobil român din Caransebeş, un umanist instruit la şcoli din Anglia şi Olanda.

La începutul secolului al XVIII-lea sunt consemnate şi şcolile primare, ortodoxă şi greco-catolică, ale românilor. În urma unirii cu Biserica Romei, o parte a românilor îmbrăţişează noua religie. După numeroase dispute, cele două biserici vor convieţui în pace. În momentele istorice deosebite pentru istoria românilor, cele două biserici vor acţiona în folosul intereselor naţiunii.

În perioada revoluţiei de la 1848, Orăştia este încadrată în planurile militare ale celor doi combatanţi, austrieci şi maghiari. În apropierea oraşului, în urma unei scurte bătălii, ungurii pierd 2 tunuri si 230 de combatanţi, morţi şi răniţi, şi se retrag spre Simeria pentru a aştepta noi întăriri. În timpul bătăliei, generalul Bem a fost lovit de un glonte în mâna dreaptă, fiindu-i sfărâmat degetul mijlociu.

După încheierea revoluţiei Orăştia va deveni sediul prefecturii militare cu acelasi nume. În această perioadă românii nu deţineau nici un post de conducere în cadrul magistraturii orăşenesti, ceea ce îl determină pe protopopul greco-catolic ioan Pop Ilieş să înainteze, în octombrie 1851, o petiţie de revendicări guvernatorului Transilvaniei, principele Schwarzemberg, cerând acordarea unor drepturi în favoarea românilor. Abia la începutul epocii liberale (1860), românii pot avea acces la o serie de funcţii în cadrul administraţiei orăşeneşti. Nemulţumiţi de numărul mic de funcţii acordate, românii cer comitelui Salmen ca dregătoriile oraşului şi ale scaunului Orăştie să se împartă proporţional, 12 părţi la români şi o parte la saşi.

Populaţia Orăştiei manifestă solidaritate cu lupta fraţilor lor de peste munţi din timpul războiului pentru independenţă din 1877-1878. Se organizează strângerea de fonduri şi ofrande materiale pentru sprijinirea armatei române, un rol deosebit în această acţiune având Ana Tincu. Tânărul licean Emil Ciuceanu trece munţii pentru a se înrola voluntar, participând la bătăliile Plevnei şi Vidinului, în care se remarcă prin eroismul său, fiind decorat cu ordine militare.

Un rol deosebit în combaterea legilor de maghiarizare a învăţământului îi revine avocatului Avram Tincu. Cu prilejul unei adunări de protest de la Deva din 10 martie 1883, el condamnă politica de deznaţionalizare promovată de guvernul maghiar, ceea ce îi va atrage condamnarea în urma unui proces. La rândul său avocatul orăştian Silviu Moldovan va participa ca apărător al lui Nicolae Roman, inculpat în procesul Memorandumului.

Cei trei mari oameni politici ai Orăştiei, Ioan Mihu, Aurel Vlad şi Ioan Moţa vor juca un deosebit rol în cadrul mişcării naţionale româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

La Orăştie se va constitui grupul activist care va milita pentru schimbarea tacticii Partidului Naţional Român. Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, va pătrunde în parlament, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra. Aurel Vlad va juca un rol deosebit în revoluţia din toamna anului 1918, fiind ales preşedintele Consiliului Naţional Român din Orăştie. În urma Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Aurel Vlad va fi ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanţelor.

Perioada regimului dualist a însemnat transformarea Orăştiei într-un centru al mişcării naţionale româneşti. Aici s-au pus bazele băncii "Ardeleana", a numeroase asociaţii culturale şi economice şi unui număr important de ziare româneşti, care au jucat la rândul lor un rol deosebit în mişcarea de emancipare naţională, culturală, spirituală şi economică a românilor.

În anul 1919 se va înfiinţa Liceul de Stat "Aurel Vlaicu", ceea ce va constitui una din cele mai mari realizări ale orăştienilor în domeniul învăţământului. Instaurarea comunismului în România va însemna şi pentru Orăştie lichidarea tuturor organizaţiilor culturale şi economice, trecerea la producţia planificată şi cooperativizarea agriculturii. Se vor dezvolta întreprinderi precum "Chimica", "Vidra" şi "Întreprinderea Mecanică Orăştie", care vor atrage forţa de muncă din împrejurimi, dând noi dimensiuni demografice oraşului.

Sursa: site-ul Primariei Orastie

Aflati mai multe despre atractiile turistice din judetul - regiunea Hunedoara

Hunedoara
 Judetul Hunedoara este situat în partea central-vestică a României şi este intersectat de paralela 46 grade latitudine sudică şi meridianul 23 grade longitudine estică.

 

Se învecinează cu judeţele: Arad, Alba, Vâlcea, Gorj, Caraş-Severin si Timiş.

 

Clima:  temperat continentală, umedă şi răcoroasă, influenţată de altitudinile ridicate. Temperaturile medii anuale variază între -2°C la munte  şi 10°C în Lunca Mureşului, iar media precipitaţiilor se încadrează în intervalul 540-600 mm/mp.

 

Relieful judeţului Hunedoara este predominant muntos (68% din suprafaţa judeţului), fiind reprezentat prin unităţi ale Carpaţilor Meridionali, care depăşesc frecvent 2.000 m altitudine (Munţii Şureanu cu vârful Şureanu – 2.059 m, Parâng cu vârful Parângul Mare – 2.519 m, punctul cel mai înalt al judeţului, Retezat cu vârful Peleaga – 2.509 m, Vîlcan, Godeanu,  Ţarcu) şi ale Carpaţilor Occidentali (Munţii Poiana Ruscăi,  Munţii Metaliferi, Munţii Bihor, ale căror înălţimi depăşesc rareori  1.400 m – vârful Găina în Munţii Bihor care atinge 1.486 m altitudine).

 

Depresiunile intramontane (Depresiunea Petroşani, Depresiunea Haţegului, Depresiunea Strei - Cerna (a Hunedoarei sau a Streiului Superior), Culoarul Orăştiei, Defileul Mureşului între Deva şi Zam, Depresiunea Brad) formează treapta de relief cea mai joasă din judeţ.

 

Reţeaua hidrografică: Teritoriul judeţului este străbătut de următoarele râuri: Mureşul cu afluenţii săi Streiul şi Cerna, în partea de sud a judeţului – Jiul, rezultat al unirii Jiului de Est cu Jiul de Vest şi Crişul Alb care străbate partea nordică a judeţului.

 

Comunicaţii/transport: Judeţul Hunedoara este străbătut de Culoarul 4 pan-european (drumul european E68 – DN7 şi calea ferată) care face legătura între vestul României şi Bucureşti. La Simeria (lângă Deva-reşedinţa judeţului) există cel mai important nod de cale ferată din zonă.

 

Reţeaua de drumuri însumează un total de 1.798 km: drumuri naţionale 383 km, drumuri judeţene 1.415 km (cea mai lungă reţea de drumuri judeţene din România).

 

Cele mai apropiate aeroporturi internaţionale sunt Timişoara (150 km) şi Sibiu (120 km).

 

Castelul Corvinilor este considerat unul dintre cele mai frumoase și bine păstrate castele din Europa, un „martor” încă în viață al arhitecturii gotice. Între zidurile sale se păstrează amintirea lui Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și a strălucitorului său fiu, regele Matia Corvin al Ungariei.

 

Arhitectura impunătoare a castelului, Sala Dietei, Sala Cavalerilor, logiile, galeriile cu arcuri, celebra fântână, turnurile și bastioanele ce se ridică semețe sunt, fiecare în parte, puncte de interes pentru vizitatorii de toate vârstele care s-au hotărât să treacă maiestuosul pod spre intrarea castelului.

  Castelul oferă o ambianță propice organizării de concerte de muzică renascentistă, clasică, preclasică și de operă, grație acusticii excepționale a încăperilor care îți induc o caldă și prietenoasă senzație de viață medievală. Castelul Corvinilor domină prin maiestuozitate și prestanță peisajul citadin al Hunedoarei și imprimă acestui oraș o personalitate unică, tot mai apreciată de vizitatorii români și străini.

 

Cetatea Devei, considerată una dintre cele mai importante fortificaţii medievale din Transilvania, a avut o istorie zbuciumată, palpitantă: a fost stăpânită de voievozi, de principi, de conți şi de ducese, a fost dată în dar, vândută și, în final, distrusă în mare parte de o explozie provocată de către un neatent soldat austriac.

 

Fortăreața este așezată pe un con vulcanic cu o înălțime de peste 180 de metri. Primul document scris, care atestă existența unei cetăți, datează din anul 1269, dar urmele de locuire sunt mult mai vechi, chiar din neolitic și de pe vremea dacilor, după cum o dovedesc blocurile de piatră cu tăieturi caracteristice în formă de coadă de rândunică, încastrate în ziduri. Cetatea a fost martorul multor momente frământate din istoria Transilvaniei: pe aici au trecut trupe otomane, trupele principelui Rakoczi, răsculații conduși de Horea, Cloșca și Crișan, trupele care s-au înfruntat la 1848 și, cu siguranță, lista este mai lungă.

 

Astăzi, cetatea a fost reabilitată și pusă în valoare, astfel că afluxul de turiști este din ce în ce mai mare. Odată ajunși în vârful cetății, efortul turiștilor va fi generos răsplătit prin panorama impresionantă care se deschide spre toată Valea Mureșului, dinspre Ilia până departe spre Orăștie, având în fundal colinele înalte ale Munților Apuseni. Cetatea dispune de o telecabină, care este și ea în sine un obiectiv, fiind primul ascensor pe plan înclinat din România, iar lungimea traseului este de 278 m.

 

Cetățile dacice din Munții Orăștiei au fost incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO. Unul dintre argumentele acestei includeri a fost că ele reprezintă o capodoperă a geniului uman creator. În cadrul acestui sistem fortificat, Sarmizegetusa Regia este, fără îndoială, punctul culminant.

 

Capitala Regatului Dac, acum un loc intens vizitat, se întinde pe o suprafață de aproximativ 4,5 km pătrați și este formată din trei părți principale: fortificația, zona sacră și așezarea civilă. Pornind de la platoul superior al cetății (cota 1100 m), dacii au amenajat peste 260 de terase, ele fiind susținute de ziduri masive din blocuri de calcar fasonate, folosind tehnologia murus dacicus.

 

Fortificația vizibilă astăzi a fost, probabil, ridicată de către romani, care au refăcut și extins cetatea dacică, cea originală fiind distrusă în totalitate. Un drum pavat cu dale de calcar ducea în zona sacră, străbătută de un canal din aceeași rocă, unde au funcționat în Antichitate șapte temple și un altar circular din andezit. De remarcat că toate sunt grupate pe trei terase antropogene susținute de ziduri masive.

 

În prezent, din templele de acum 2.000 de ani sunt vizibile pe teren plintele circulare pe care se sprijineau coloanele din lemn sau piatră și pilaștrii din calcar sau andezit, care aveau rolul de a marca perimetrul.

 

Vizitatorii sitului pot alege unul dintre cele două trasee de vizitare, amenajate recent de administrația locului, care străbat o pădure bătrână de fag, ce dă zonei un farmec aparte. Pe tot parcursul traseelor te poți informa despre capitala Daciei, citind panourile montate sau ascultând explicațiile audioghidurilor disponibile. Liniștea și magia acestui loc te transpun într-o atmosferă mirifică, unică în felul ei, iar energia pozitivă te face să uiți cu totul de stresul și agitația cotidiană.

 

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, oraşul fondat de împăratul Traian dispunea şi de un territorium, o zonă cuprinsă între Munții Apuseni și Dunăre. Această uriaşă întindere de pământ semnifica faptul că metropola şi oamenii săi de afaceri deţineau şi controlau comerţul de la Dunăre, agricultura din fertila vale a Mureşului şi profiturile minelor de aur din Munţii Apuseni.

 

Localitatea Sarmizegetusa de astăzi este aşezată în partea de vest a Depresiunii Haţegului, la aproximativ 10 km de trecătoarea Porţilor de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae, celebrul loc al înfruntărilor dintre daci și romani) şi la 17 km de oraşul Haţeg. Este învecinată cu Munţii Ţarcului la sud și cu Munţii Poiana Ruscă la nord. Accesul în sit se face direct din șoseaua ce străbate Depresiunea Hațegului înspre Caransebeș, imediat după intrarea în comuna Sarmizegetusa.

 

Cetatea Mălăiești a fost ridicată de cnejii din Sălașu de Sus la sfârșitul secolului al XIV-lea. A fost o fortificație de apărare împotriva familiilor rivale din zonă și putea ține piept unor atacuri mai ușoare. A fost construită de către familia Sărăcin, nobili care stăpâneau domeniile din zona Sălașului de Sus. La început a fost ridicată ca un turn-locuință pe patru niveluri, apoi i s-au adăugat, undeva în secolul al XV-lea, și ziduri de apărare în formă eliptică.

 

O nouă modificare este datată în a doua parte a secolului al XVI-lea, când a fost inițiată ridicarea a patru bastioane în formă poligonală neregulată, precum și supraînălțarea turnului și a zidurilor ovale. Ulterior, a rezultat un adevărat palat, în zidurile acestuia fiind utilizate și elemente arhitectonice din perioada romană. De-a lungul timpului, acestea s-au distrus, astfel că a rămas în picioare până astăzi doar turnul-donjon.

 

Cetatea apare în documentele vremii doar în anul 1613 când, în urma decesului ultimului moștenitor pe linie masculină al familiei Sărăcin, este donată altor nobili de către principele Gabriel Bethlen.

 

La cetate se poate ajunge virând dreapta din DN 66 în localitatea Ohaba de sub Piatră, către Retezat. După ce străbatem localitățile Sălașu de Jos și apoi Sălașu de Sus, ajungem în satul ce poartă numele cetății. Panotajul către cetate ne face să virăm la stânga, pe o străduță, printre casele zvelte, de munte, iar după aproape un kilometru și jumătate ajungem în parcarea amenajată lângă turnul cetate. Amplasamentul colinar al cetății face dintre aceasta să pară un protector al întregii comunități. Telescopul instalat recent în turnul cetății transformă vechea așezare într-un veritabil observator astronomic.

 

Thermae „Germisara” sau băile termale romane din Stațiunea Geoagiu-Băi se păstrează aproape în aceeași formă ca și în Antichitate, fiind construite într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m, chiar în centrul stațiunii. Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea primelor bazine moderne, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieții intense din acele timpuri, iar printre multele artefacte (șapte plăcuțe votive din aur) și obiecte de uz cotidian din acea epocă s-au mai găsit și dovezi care atestau prezența unui templu dedicat Nymphaelor, precum și depuneri de altare, statui, monede și obiecte din metal prețios.

 

Antica „Germisara” este cunoscută, mai ales, datorită apelor termale utilizate, probabil, încă din epoca dacică. Băile romane sunt identificate în punctul „Dâmbul romanilor”. Din întregul complex termal antic, astăzi mai pot fi văzute bazinele cu banchete pe toate laturile, rețeaua de canale săpate în stâncă prin care se dirija apa, precum și urme ale lăcașelor de cult închinate divinităților care patronau aceste ape curative.

 

Acest sit se poate vizita la orice oră din zi, fiind deschis publicului în permanență. Cu acces din fața intrării în ștrandul mare, străbătând o alee asfaltată de circa 120 m, pe partea stângă, întâlnim poarta de intrare în sit. Bazinele săpate direct în stâncă, pe firul vechiului izvor termal, se pot vizita și pe deasupra și pe interior, printr-un tunel de acces construit la baza colinei calcaroase.

Aflati mai multe despre atractiile turistice din tara Romania

Romania
 Descriere despre "Tara "
Romania ....

Hotelul Dacor*** este situat in Orastie, judetul Hunedoara, la 50 de m distanta de soseaua E68 intre Deva si Alba-Iulia si ofera servicii de cea mai buna calitate.

 

Capacitatea de cazare este de 80 de locuri, in camere dotate cu 1-3 paturi, cu grup sanitar propriu, TV cablu.

 

Facilitati: receptie nonstop, restaurant, incalzire, sala de conferinte, room service, Internet wireless in camere si in spatiile comune, parcare inchisa supravegheata, bar de zi, gradina de vara, magazin suveniruri.

 

Restaurantul Dacor este situat la parterul hotelului si poate gazdui aproximativ 200 de persoane, fiind compus dintr-un salon si o terasa generoasa, unde va puteti relaxa in lunile calde.

Ofera un meniu international variat, cu preparate culinare de cea mai buna calitate, care pot satisface si cele mai exigente gusturi.

 

Decorul clasic, elegant al restaurantului ofera ambianta perfecta pentru evenimente, fie ca este vorba despre teambuilding-uri si evenimente corporate, fie ca este vorba despre evenimente private (aniversari, nunti, botezuri, petreceri de Craciun, Revelion etc.).