Sejur pentru odihna, recreere si drumetii !
Tarifele includ: cazare 1 noapte cu mic dejun, Internet wireless, parcare, taxa locala.
Copii:
- 0-6,99 ani in camera cu 2 adulti fara pat suplimentar gratuitate la cazare si mic dejun;
- 7-13,99 ani in camera cu 2 adulti fara pat suplimentar achita 40 lei/zi, iar cu pat suplimentar si mic dejun achita 80 lei/zi.
Nu se accepta animale de companie.
Ziua hoteliera incepe la ora 12.00 si se sfarseste la ora 12.00 a zilei urmatoare.
Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Optional transport, transferuri.
Tara: Romania Judet - Regiune: Neamt Localitate - Statiune: Tupilati Tip masa: Mic dejun Plecare: Oricand Durata: 1 noapteSejur pentru odihna, recreere si drumetii !
Tarifele includ: cazare 1 noapte cu mic dejun, Internet wireless, parcare, taxa locala.
Copii:
- 0-6,99 ani in camera cu 2 adulti fara pat suplimentar gratuitate la cazare si mic dejun;
- 7-13,99 ani in camera cu 2 adulti fara pat suplimentar achita 40 lei/zi, iar cu pat suplimentar si mic dejun achita 80 lei/zi.
Nu se accepta animale de companie.
Ziua hoteliera incepe la ora 12.00 si se sfarseste la ora 12.00 a zilei urmatoare.
Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Optional transport, transferuri.
Comuna Tupilati este asezata in partea central-estica a judetului Neamt, pe terasa superioara a raului Moldova, cu o forma alungita de la est spre vest, la o distanta de 40 km de resedinta judetului Neamt.
Spre est, teritoriul comunei se intinde de o parte si de alta a raului Moldova, limitandu-se cu soseaua europeana E 85 Roman - Falticeni, invecinandu-se cu comunele Mogosesti (judetul Iasi) si Botesti (judetul Neamt).
In partea de nord, teritoriul comunei se invecineaza cu comuna Tibucani iar in partea de vest cu comuna Razboieni.
Comuna Tupilati are in componenta sa 4 localitati (sate): Tupilati, Aramoaia, Totoiesti, Hanul – Ancutei.
Cea mai veche atestare despre existenta satului Tupilati, o aflam dintr-o veche adnotare, pe o carte veche, daruita in anul 1676 schitului "Trei calugari" si formulata astfel: "Eu, vel, Comis Nicolae Catargi si cu giupaneasa mea Catrina, aforisesc acest ceaslov bisericii din deal de la Tupilati, fiind pribeag in Polonia (liov) 1676, de razmerita turcilor.
Numele comunei se trage de la pozitia ascunsa a satului, intre coline, paduri si munti si ca in lupta eroica a lui Stefan cel Mare de la Valea Alba, Razboieni, cu turcii si-a aranjat strajerii, fiind ascunsi tupilati intre dealuri.
Satul Aramoaia, are cea mai veche atestare, fiind trecut pe o harta strategica de pe timpul lui Stefan cel Mare, insa cea mai veche atestare a satului este din vremea lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, care in 1414 daruieste boierului Craciun Belcescu si fiilor sai Petru si Ioan, "satul de la Valea Alba si casa Belcesti". Din hotarul mosiei boierului, catre nord se ridica pamantul, formand un deal cuprins in mosia Negotestilor si caruia, astazi, i se spune Negulici. Acest deal este stapanit de boierul Negotesc, care locuia in valcelele ce se aflau in partea dinspre nord-est a dealului, unde si cateva familii de catolici isi construiesc case pe langa curte.
Despre satul Totoiesti, stirile sunt de asemenea putine. In 1803, dupa o statistica intocmita de Spiru Haret, denumirea satului Totoiesti ar avea doua surse: pe de o parte numele unui oarecare Totoiescu, intemeietor al acestei asezari, pe de alta parte, spune o legenda din timpul lui Stefan cel Mare, care cand unul dintre osteni, ranit, a fost ajuns din urma de cei care acopereau retragerea, a fost intrebat: "Tot tu esti? "; si acest ostean ar fi ramas pe acele locuri intemeind o asezare. Numele satului Totoiesti este pomenit si in "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir, ca unul din cele mai vechi nume moldovenesti.
Pe langa Caminul cultural Tupilati, activeaza si Ansamblul folcloric "Ciobanasul", ansamblu care pastreaza jocul si cantecul popular si care incearca sa-l transmita mai departe. In ultimii ani este posesorul a peste 40 de diplome, la diferite festivaluri nationale.
Targul de la Tupilati se organizeaza saptamanal, fiind un mare targ. Importanta targului de la Tupilati dateaza de cateva sute de ani, deoarece aici soseau "mari harabale" cu diferite produse din zona Nasaudului, Clujului, Vatra Dornei.
Tupilati reprezenta un exemplu caracteristic al Vaii Moldovei, la o margine, unde se intalneau produsele muntelui cu cele ale campului. Exista la acest vestit targ, o adevarata compartimentare de produse si bunuri.
Sursa: site-ul Primariei Tupilati
Judetul Neamt
…„Multe râuri s-aruncă din strâmtorile Carpaţilor în roditoarele noastre câmpii, nici unul însă nu deschide în bateliştea munţilor o vale mai luminoasă şi mai fermecătoare ca Bistriţa Moldovii. Ea întruneşte-n întinsa-i domnie sălbătăcia Jiului, mareţia Oltului şi bogăţiile Prahovei. Călătorii străini cari-au străbătut-o pe plute, din Dorna până-n Piatra, o pun, cu drept cuvânt, printre cele mai frumoase ape din lume. În vechime curgea pe prund de aur şi purta numele de Aurar. Drum larg despica printre măguri valurile-i repezi, şi falnic îi e mersul. Se-nalţă codrii s-o privească, sprinţare-i sar pâraiele-n cale, plutaşii îi cântă doine, satele huzuresc pe mândrele-i maluri: pădurile au căprioare, izvoarele păstravi, şi Bistriţa – lostriţi. Soarele scăpăta spre asfinţit. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. Şuietele izvoarelor s-aud bolborosind, ca nişte glasuri pe sub pământ. Mareţ, fantastic se ridică-n faţa noastră, ca un dom uriaş, Pionul – bătrânul rege al Carpaţilor Moldovii.” …
… „Turlele Ceahlăului stau îmbrobodite-n ceaţă. Şi-i linişte, o linişte sfântă, care face să te crezi pe alt tărâm. Miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineţii…Din jnepenii culcaţi de vânturi se înalţă de pretutindeni stânci uriaşe, ale căror forme ciudate au toate nume şi înţelesuri potrivite în închipuirea poporului: Dochia, Tabăra Vulturilor, Turnu Sihastrului, Căciula Dorobanţului, Masa Ciobanului, de unde ai cea mai frumoasă vedere pe Valea Bistriţii, Gardul Stânelor, ridicat pe pragul unei prăpăstii înfiorătoare, şi-n mijlocul acestei salbe de stânci se-nalţă Panaghia, un sul măreţ de piatră, scrijelat de ploi, înfipt ca un corn în creştetul pleşuv al Ceahlăului. Soarele e la nămiezi. În depărtări, o pulbere albastră pluteşte peste talazuri de codri”…
(Alexandru Vlahuţă - România pitorească – În Munţii Neamţului)
Cele mai vechi urme de locuire umană de pe teritoriul actual al judeţului Neamţ datează din paleoliticul superior (cca. 100.000 ani î.e.n.), ele fiind evidenţiate îndeosebi pe Valea Bistriţei, unde s-au descoperit numeroase situri arheologice. Tot în această zonă a ţării s-au descoperit urme certe ale unor civilizaţii preistorice ale Europei, cum ar fi Complexul Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (aprox. 4.200 – 2.600 î.e.n.), dar şi dovezi ale prosperei civilizaţii dacice (de ex: aşezările din zona oraşului Piatra Neamţ, cele de la Bâtca Doamnei, Cozla şi Calu).
Din punct de vedere istoric, evoluţia aşezărilor rurale a dus şi în Neamţ la formarea, începând cu a doua jumătate a sec. al XIV-lea, a primelor centre cu nuanţă urbană, cum ar fi: Piatra lui Crăciun, Roman şi Neamţ. Cu timpul, târgul Piatra a căpătat o mai mare importanţă, aceasta şi datorită constituirii aici a unei Curţii Domneşti. Perioada medievală a fost, la rândul său, deosebit de bine reprezentată, în acest sens fiind semnificativă Cetatea Neamţ. Continua creştere a producţiei de mărfuri şi a celei agricole, dar şi intensificarea schimburilor comerciale duc la o dezvoltare economică a ţinutului din ce în ce mai vizibilă. Astfel, spre sfârşitul sec. al XVIII- lea, sunt atestate o serie de centre de schimburi, iar odată cu începutul sec. al XIX- lea încep să apară şi primele fabrici.
Revoluţia etnică, reformele de după 1859, cucerirea independenţei de stat în 1877 şi măsurile legislative ce au urmat au dus la dezvoltarea capitalismului industrial şi în această parte a ţării. Participarea României, începând cu 1916, la Primul Război Mondial a făcut însă ca situaţia generală a judeţului să aibă mult de suferit. În anii de după război s-a reuşit refacerea vieţii economice, perioada interbelică fiind o perioadă relativ prosperă.
Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, moment ce l-a găsit pe mareşalul Ion Antonescu la Piatra Neamţ, a determinat participarea nemţenilor la lupta pentru reîntregirea patriei. Evoluţia ulterioară a evenimentelor, mai ales după străpungerea de către armata sovietică a fortificaţiei Târgu Neamţ – Paşcani, a făcut ca multe dintre localităţile din estul judeţului să sufere mari distrugeri. Anii de după război şi schimbarea regimului politic în 1947 au determinat o nouă etapă în evoluţia istorică a judeţului Neamţ.
Principalele unităţi de relief ale judeţului Neamţ sunt dispuse în trepte, cu înălţimi ce descresc de la Vest spre Est – 1907 m, vârful Ocolaşul Mare- Muntele Ceahlău şi 169 m în Lunca Siretului. Munţii sunt preponderenţi, ocupând 51% din suprafaţa judeţului, dintre care cel mai mare este Masivul Ceahlau cu Varful Ocolasul Mare, 1.907 metri.
Rețeaua hidrografică este formată din Râul Bistriţa – care străbate judeţul din Nord – Vest la Sud, cursul inferior al râului Moldova, o parte din cursul inferior al râului Siret (în partea Estică), precum şi pâraiele Ozana, Cracău, Tarcău, Cuiejdiu, Nechit şi Valea Neagră.
Lacurile artificiale sunt executate în scopuri complexe: hidroenergetice, atenuarea viiturilor, piscicultură, agrement, cel mai mare fiind Lacul Izvoru Muntelui – creat prin barajul de la Bicaz, în suprafaţă de 3.100 ha şi o lungime de 35 de Km. Alte lacuri artificiale aflate pe teritoriul județului sunt: Pângărați (155 ha), Vaduri (120 ha) și Bâtca Doamnei (235 ha).
Lacul Cuejdel sau Lacul Crucii este cel mai mare lac de baraj natural din ţară şi unul dintre cele mai mari din Europa, având o suprafaţă de aproximativ 150 ha, o adâncime medie de 10 m şi un volum de apă de 1.000.000 mc. Barajul are 30 m înălţime şi 100 m lungime, în aval formându-se alte patru lacuri mai mici. Lacul Cuejdel s-a format în urma unor alunecări de teren succesive (1978-1991) pe cursul pârâului Cuejdel, la baza Culmii Munticelu din Munţii Stânişoarei.
Ceahlăul, muntele care farmecă cel mai puternic privirea și înaripează în cea mai mare măsură, dintre toți munții României, imaginația drumeților, se înalță ca o măreață cupolă a Carpaților de Răsărit și întregului pământ moldav, pe meleagurile Neamțului. Este un mare și impresionant muzeu în aer liber, cu exponate unice, care poartă cu ele povestea de viață, sub formă de legendă ori simplu toponim: Dochia, Panaghia, Toaca, Dorobanțul, Călugării, Piatra Lăcrimată, Polițele cu Crini, Turnurile lui Butu și Ana, Detunatele…Este o uriașă insulă de floră și faună, dezvoltată prin milenii și veacuri de grandioasă și zbuciumată evoluție geologică.
Nimbul său legendar – ”muntele sfânt la dacilor”, ”muntele rugăciunii” – este completat de o înfățișare cu adevărat impunătoare, dată de masivitatea sa și o anumită aură misterioasă.Dominând munții din jur și datorită poziției sale relativ singuratice, ce-i permite o vizibilitate distinctă, aidoma unei vechi piramide sau unui semeț promontoriu, Ceahlăul se zărește din multe părți ale Moldovei și Transilvaniei.
În paginile de istorie ale județului Neamț este scris pe vecie numele Cetății Neamț. De peste șase secole, din vremuri demult apuse, cetatea stă de strajă pe valea râului Ozana, aparând în acele timpuri, cu eroism, pământul și neamul moldovenesc. Construită de Petru I Mușat, iar apoi extinsă și consolidată de Ștefan cel Mare, care a amenajat și un șant de apărare prevăzut cu un pod arcuit, falnica cetate a rezistat multor asedii ale armatelor vrăjmașe.
La poarta de intrare dinspre apus, cum vii dinspre Ardeal, te întâmpină un peisaj impresionant, care îți deschide calea către frumosul tărâm nemțean: Cheile Bicazului. Din timpuri vechi și până astăzi, apele repezi ale pârâului Bicaz au săpat în munte și au format cele mai spectaculoase chei din țară.
Peisajul îți taie răsuflarea și nu știi de este vis sau realitate: pereți înalți de stâncă se ridică spre cer, ca într-o încercare de atingere a nemărginirii și lasă drumul să șerpuiască printre ei și să curgă ușor, acompaniat de susurul apei învolburate care se rostogolește pe toate pietrele din cale. ”Piatra Altarului” se înalță semeață și poți asculta în adierea vântului aspru de munte legende despre daci și ritualurile lor religioase.
”Gâtul Iadului”, locul unde stâncile se apropie cel mai mult una de alta de parcă ar vrea să se unească și să devină din nou numai una, străjuit de ”Santinela”, un perete drept ce te îmbie la un urcuș în căutarea soarelui, întregesc peisajul apocaliptic dar fascinant, unic și plin de povești.
Casa în care s-a născut și a copilărit marele scriitor Ion Creangă șade și acum pe ulița din Humulești ca o dovadă a existenței, în vremuri deja apuse, a personajelor din poveștile mult iubite de noi toți. Prichiciul vetrei cel humuit, motoceii cu care se jucau mâțele, tinda casei și ograda iți vor aduce aminte de aventurile lui Nică a lui Ion a Petrei, și de copilărie, ca de o comoară de preț care ne însoțește toată viața. Casa-muzeu a fost restaurată păstrându-și toate particularitățile arhitecturii și vieții populare ale vremii de atunci, iar înăuntru vei descoperi o bogată colecție de obiecte tradiționale casnice ori gospodărești, un adevărat tezaur etnografic.
Construită în 1830 de bunicul dinspre tată a lui Creangă – Petrea Ciubotariul, casa a devenit muzeu în 1951. Simplitatea curții și a casei, interiorul specific satului nemțean din acea vreme, aduc aminte de atât de frumoasele tradiții moldovenesti, reprezentând o oază de linişte intr-o lume acaparată de modernism. Aici trăiești senzația că aventurile lui Nică se întrepătrund cu cele ale copilăriei tale, iar copilul din tine renaște dându-ți din nou seninătatea şi naturalețea de atunci.
Deprinderi căpătate de-a lungul timpului și transmise din generație în generație, obiceiurile erau respectate cu strictețe și asigurau buna rânduială în lumea satului. Cele care s-au păstrat până în zilele noastre, au o valoare probată în timp, fiind adeseori legate de credință. Adunatul oilor și organizarea stânei – primăvara și predatul oilor stăpânilor – toamna, numit ”răscolul oilor” s-a păstrat până azi, în aceeași formă. În serile de iarnă, țărăncile se mai adună și acum la șezătoare și se întrec în măiestria cusăturilor cu care își împodobesc casele.
La sărbătorile din an ale comunelor, sătenii încing hora după datină, în cântec de fluier, nai sau trompetă.Obiceiurile la sărbătorile de iarnă formează cel mai lung, mai bogat și mai vesel ciclu de manifestări folclorice și reprezintă comoara vie a spiritualității populare, bine păstrată în satele nemțene. Colindatul în cete de copii sau tineri, cântece cu steaua și teatrul cu teme religioase – Vicleemul și Irozii, de la Sărbătoarea Crăciunului, uratul cu plugușorul, buhaiul, tălăngile, plugul tras de boi, jocurile cu măști – capra, cerbul, ursul alaiul, apoi sorcova, dansul căiuților și teatru haiducesc, de la Anul Nou, impresionează de fiecare dată prin mesajul tematic, costumație, recuzită și muzică.
Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, deschis într-un frumos edificiu din cadrul Curţii Domneşti din Piatra Neamţ, clădit pe la 1930 de antreprenorul Carol Zani, după un proiect al fostului arhitect-şef al capitalei, Roger Bolomey, găzduieşte cea mai variată şi bogată colecţie din Europa, care se remarcă prin valoroase obiecte și vase de ceramică pictată monocrom, bicrom sau tricrom, cu forme elegante și rafinat decorate, care oferă o imagine cuprinzătoare despre arta decorativă și figurativă aparținând celei mai importante culturi eneolitice din sud-estul Europei, Cultura ”Precucuteni – Cucuteni”.
Sursa: site-ul Consiliului Judetean Neamt
Hotelul Alegro*** este amplasat în centrul oraşului Veliko Tărnovo, vechea cetate de scaun a Bulgariei, situată în partea centrală a Bulgariei. În acest loc se împletesc atmosfera şi coloritul oraşului modern cu spiritul Renaşterii bulgare, păstrat de-a lungul secolelor.
Este un complex tip Hotel Boutique de primă clasă, cu stil propriu, preferat pentru confortul şi discreţia amplasării, care oferă o şedere de neuitat.
Designul arhitectural al complexului este realizat ca urmare a renovării unei case vechi orăşeneşti, înconjurată de verdeaţa naturală a parcului din apropiere.
Hotelul are 4 etaje si este amplasat într-o frumoasă casă renovată, cu 12 camere duble și 2 apartamente.
Șase dintre camere au vedere la un frumos parc oraș, toate cu paturi duble și cadă.
Celelalte șase camere au o expunere nord-est și au vedere spre o stradă pietonală liniștită.
Toate camerele sunt luxoase, mobilate modern si confortabil si dotate cu: baie cu cadă sau cabină de duș, TV LCD cablu, aer condiționat, uscător de păr, mini bar, Internet wireless.
Facilitati:, Internet wireless in spatiile comune, seif la receptie, schimb valutar, lift, acecsul cu animale de companie interzis.
Restaurantul dispune de cea mai buna selectie de vinuri si bauturi alcoolice din regiune.
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
